Așa cum am zis în postarea anterioară m-am apucat de un experiment. În ce constă acesta? În renunțarea la lactate și la gluten. Nu vă imaginați în schimb ca rup carnea de porc, jumările sau alte asemenea. Și până la ele am avut o alimentație destul de sănătoasă. Nu sunt adepta prăjelilor, sau a măncărurilor foarte grele. Îmi plac, dar nu fac parte din alimentația mea recurentă. Slăbiciunile mele sunt cafeaua, țigările și dulciurile, iar acestea din urmă s-au transformat în salate de fructe și ciocolată neagră. Când am început dieta eram pe final de puseu, joia trecută a fost prima zi. Mai aveam furnicături pe gamba stângă și puțin în talpă. Cu lactatele mi-a fost puțin greu, fiindcă singurul lapte vegetal cât de cât băubil care să nu aibă zahăr, sau gluten este cel de migdale. Are gust de hartie lasată la înmuiat si apoi stoarsă. Complet nesatisfăcător. Primele două zile au fost pe bază de legume; ciorbă de dovlecei, salată, fructe...fără pâine bineînțeles. Sâmbătă era
După cum ziceam, în ultimele două luni am avut două pusee, iar cel de săptămâna trecută aproape m-a scos din uz. Am marele noroc de a lucra de-acasă și-a putea să îmi mai iau pauze în care să mă întind pe canapea. Am un scaun ergonomic, adică îmi susține capul, am ceva sub birou pe care-mi pot ridica picioarele. Am confort destul și din punctul ăsta de vedere chiar mă simt norocoasă. Mi-am pus problema cum ar fi fost să lucrez altceva, să fi fost nevoie să stau în picioare opt ore, sau să vorbesc continuu cu alți oameni, să fie nevoie să călătoresc...nu știu ce aș fi făcut, chiar nu îmi imaginez cum as fi reușit să lucrez. Așa stau în banca mea, cu rapoartele mele, nu mă bate nimeni la cap și lucrez mult mai liniștită. Nu am să mint, am fost complet demoralizată săptămâna trecută. A început cu durerea de umăr s-a extins spre ochi și mână. Nu îmi venea să cred că se întâmplă iar, după o lună. Am deseori stări contradictorii în privința acestui diagnostic, uneori mă deprimă fo