Skip to main content

Experiment - primele 5 zile fără lactate și gluten

  


Așa cum am zis în postarea anterioară m-am apucat de un experiment. În ce constă acesta? În renunțarea la lactate și la gluten.

Nu vă imaginați în schimb ca rup carnea de porc, jumările sau alte asemenea. Și până la ele am avut o alimentație destul de sănătoasă. Nu sunt adepta prăjelilor, sau a măncărurilor foarte grele. Îmi plac, dar nu fac parte din alimentația mea recurentă.

Slăbiciunile mele sunt cafeaua, țigările și dulciurile, iar acestea din urmă s-au transformat în salate de fructe și ciocolată neagră.

Când am început dieta eram pe final de puseu,  joia trecută a fost prima zi. Mai aveam furnicături pe gamba stângă și puțin în talpă.

Cu lactatele mi-a fost puțin greu, fiindcă singurul lapte vegetal cât de cât băubil care să nu aibă zahăr, sau gluten este cel de migdale. Are gust de hartie lasată la înmuiat si apoi stoarsă. Complet nesatisfăcător.  

Primele două zile au fost pe bază de legume; ciorbă de dovlecei, salată, fructe...fără pâine bineînțeles. Sâmbătă eram într-un stadiu atât de avansat de înfometare de-aș fi mancat și pietre, așa că am rupt internetul în doua după soluții.

Soluția numărul 1: Făina fără gluten și spor la frămăntat

Soluția numărul 2: Lapte de nuci braziliene și caju făcut în casă. Da, am muls niște nuci braziliene. Am făcut și-o brânză din ele, dar nu e comestibilă, e un fel de polistiren acrișor, scârțâie când o mesteci. Laptele în schimb este foarte bun și are o aromă destul de asemănătoare celui de vacă. Se face foarte repede și chiar merită.

Pentru rețete m-am înspirat din Gourmandelle

Aceste două descoperiri m-au pus din nou în formă de om. În loc de pâine prepar focaccia fară gluten, este excelentă și viața unei salate capătă alt sens cu ea alături. Iar ieri chiar am facut mucenicii din poză.

Ce mi s-a întâmplat mie în primele zile de dietă nouă? Nu aș putea spune că ceva foarte semnificativ, parcă am fost puțin mai energică, de fapt chiar am alergat de două ori pe eliptică, 15km în total, amorțeala din picior a dispărut, dar oricum puseul era pe final, cu toate că acum din cauza acestei vremi indecise mă doare umărul și am degetele mâinii sțângi puțin amorțite.

Azi sunt scurtă, mă duc să bag lipia la cuptor.

 

Aveți grijă de voi,

PS: nu intenționez să public rețete, sunt foarte multe site-ri care le au, dar le împărtășesc cu plăcere la cerere.  

Comments

Popular posts from this blog

Experimentul „Fără lactate și gluten”

După cum ziceam, în ultimele două luni am avut două pusee, iar cel de săptămâna trecută aproape m-a scos din uz. Am marele noroc de a lucra de-acasă și-a putea să îmi mai iau pauze în care să mă întind pe canapea.      Am un scaun ergonomic, adică îmi susține capul, am ceva sub birou pe care-mi pot ridica picioarele. Am confort destul și din punctul ăsta de vedere chiar mă simt norocoasă. Mi-am pus problema cum ar fi fost să lucrez altceva, să fi fost nevoie să stau în picioare opt ore, sau să vorbesc continuu cu alți oameni, să fie nevoie să călătoresc...nu știu ce aș fi făcut, chiar nu îmi imaginez cum as fi reușit să lucrez. Așa stau în banca mea, cu rapoartele mele, nu mă bate nimeni la cap și lucrez mult mai liniștită. Nu am să mint, am fost complet demoralizată săptămâna trecută. A început cu durerea de umăr s-a extins spre ochi și mână. Nu îmi venea să cred că se întâmplă iar, după o lună. Am deseori stări contradictorii în privința acestui diagnostic, uneori mă deprimă fo

Cine sunt eu?

  Daniela în documente și pentru foștii profi. Dana pentru familie, colegi și o parte dintre prieteni, Danette pentru cea mai mare parte a prietenilor, Danetto pentru prietenii pe care îi iubesc cel mai mult. Pentru mine eu sunt eu. O IT-istă nonconformistă. Locuiesc singură împreună cu familia mea formată din încă 5 membri : Mocasin, Păstaie, Pașa, Moxi și Luna. Da, da, membri cu blană, primele trei feline, ultímele două canine. Pe lângă clasicul job la corporație preocupările mele se învărtesc în sfera artei, literaturii, psihologiei, naturii, științei, adică a tot ceea ce înseamnă și include viața pe pământ. Vreau   să stiu cât mai multe, să simt cât mai multe, să înțeleg cât mai multe. Îmi place să pictez, să scriu, să mă provoc pentru a-mi depăși propriile limitări, asta a devenit o pasiune chiar, după ce inițial a fost o nevoie. Citesc si mănânc semințe simultan, alerg, sau mai corect alergam cam 30 de km pe săptămână, acum cam jumătate din această distanță și în special pe