Experimentul „Fără lactate și gluten”

După cum ziceam, în ultimele două luni am avut două pusee, iar cel de săptămâna trecută aproape m-a scos din uz. Am marele noroc de a lucra de-acasă și-a putea să îmi mai iau pauze în care să mă întind pe canapea.     

Am un scaun ergonomic, adică îmi susține capul, am ceva sub birou pe care-mi pot ridica picioarele. Am confort destul și din punctul ăsta de vedere chiar mă simt norocoasă. Mi-am pus problema cum ar fi fost să lucrez altceva, să fi fost nevoie să stau în picioare opt ore, sau să vorbesc continuu cu alți oameni, să fie nevoie să călătoresc...nu știu ce aș fi făcut, chiar nu îmi imaginez cum as fi reușit să lucrez. Așa stau în banca mea, cu rapoartele mele, nu mă bate nimeni la cap și lucrez mult mai liniștită.

Nu am să mint, am fost complet demoralizată săptămâna trecută. A început cu durerea de umăr s-a extins spre ochi și mână. Nu îmi venea să cred că se întâmplă iar, după o lună.

Am deseori stări contradictorii în privința acestui diagnostic, uneori mă deprimă foarte tare, mi se pare science-fiction că mi se întâmplă asta, alteori pur și simplu refuz să mă mai gândesc și sunt în negare, alteori spun „asta e, fac și eu ce pot, viața merge înainte oricum”.

Cum puii mei se poate ca 3mm si niște punctulețe raportate la 1.77m să îmi afecteze viața în felul ăsta?

O știți pe-aia cu buturuga mică.....? Iat-o!

Totodată nu-s genul care să dea vina doar pe soartă, e drept că m-am  nascut în `86, cu patru luni înainte de Cernobîl, bună-zdravănă 100% n-aveam  pretenția să ies, dar am obiceiul să mă întreb deseori   „ Și totuși eu nu am facut nimic greșit de s-au declanșat puseele?”

Din acest motiv am făcut o retrospectivă a perioadelor dinaintea lor.

Avem așa:

Puseul I- 2021: A început cam pe 3 ianuarie, la o zi după ce am ieșit din carantină. În carantină nu prea am făcut nimic, am stat în casă bonavă de Covid așa că am  început să mă gândesc la cea am  mâncat, la ce tratament am luat și-mi amintesc așa : sarmale de curcan, osso buco(adică rasol de vita, am fost abonată la vecinii mei care îl prepară și cred ca l-am comandat de vreo trei ori), niste pizze (eu mănânc pizza cu ton, deci nu vă îmaginați salamuri sau alte asemenea), brânză (brânza nu îmî lipsește din frigider), lapte (cel puțin o dată pe zi, în cafea, dar am mai făcut și lapte cu orez), am gătit eu o supă de pasăre de țară, de la mama, parcă și vreo două ochiuri românești(sau cum li se zice acum, poșate).

            Nu am avut o forma gravă de covid, așa că am luat tratement prescris de medicul de familie acasă: Vit D, Vit C, Zinc, Paracetamol sau Nurofen și un imunostimulator pe baza de lactoferină.

            Pentru cine nu știe Lactoferina, sau Lactotransferina este o proteină care se sintetizează din laptele matern sau din laptele de vacă, ea făcând parte din sistemul imunitar al organismului și având funcția de protecție în afectiuni bacteriene și fungice. Pentru cei mai cunoscători ca mine în ale chimiei organice las link-ul mai jos. Eu atât am priceput.

Referința Wikipedia 

Puseul II- 2021: Cel de săptămâna trecută, dacă ar fi să-i dau nume i-aș zice Puseul Grozei, m-a terminat nemernicul. Nu știu unde a avut loc inflamația pentru că vreo câteva zile am fost umflată toată. Greutatea mea oscilează între 67-68 kg vara și 71-72 iarna, cam așa m-am stabilizat în ultimii ani, ei bine miercuri m-am suit pe cântar și aveam 77.7. M-am speriat, aveam degetele ca niște cârnăciori, fața umflată de parcă tocmai ieșisem de la botox(n-am fost la botox, dar am văzut pe la alții, pe cuvântul meu că nu mi-am pus botox, dacă vă zic... ), la fel picioarele erau ca niște butucei(n-am fost eu Bambi niciodată, dar chiar erau umflate tare).  Am renunțat imediat la sare pentru a scăpa de edeme(edemul este umflarea membrelor sau a feței ca urmare a retenției de apă), însă  nu doar edemul a fost problema, problema a fost durerea de umăr, de ochi, piciorul meu betegit și creierul expandat ca o pufarină, simțeam că mi-a scăzut cu 20 de puncte IQ-ul.  Am făcut eforturi foarte mari pentru a mă concentra să lucrez.

Ce-am făcut înainte de puseu? Nimic deosebit, mi-am reluat activitatea fizică după Covid, nu mai pot alerga chiar 10kg într-o tură, dar 7 tot reușesc fără să simt că îmi dau duhul, iar ceea ce-am mâncat în perioada anterioară se poate numi sinucidere lactică. Am consumat in doua săptămâni jumate: 6 litri de lapte, brânză, unt, 1l de iaurt grecesc, 0.5l de inghețată. Aceste alimente le-am mâncat în fel de fel de feluri. Lapte cu tăiței, salată cu brânză, lapte cu cereale, iaurt cu cereale, lapte cu orez, branză cu mămăligă, pâine prăjită cu unt și gem, lapte cu orez 2, lapte în cafea, lapte cu puțină miere la culcare... lapte, lapte și iar lapte.

De ce? Nu am un răspuns exact la asta, cel mai corect este pentru că îmi place foarte mult și că este cea mai rapidă variantă când nu ai chef să gatești și te-ai săturat de tot ce este în meniul cârciumilor care livrează mâncare la tine acasă. Bine, fie vorba între noi, o perioadă de timp am crezut că sunt dependentă de brânză, mâncam brânză în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi.Inclusiv în puseu am mâncat brânză, iar intuiția mea îmi spune ca sarea din ea a fost responsabilă pentru edem, fiindcă am luat si niște antiinflamatoare, nesteroidiene, e drept, dar unele dintre ele mai favorizează retenția de apa.

Ce am găsit ca fiind comun la cele două pusee este consumul exagerat de lactate sau componente din lapte. Sunt sute de articole care spun că principalele alimente responsabile de inflamație în corp sunt lactatele. Am cautat articole care să dezmintă aceste afirmații, de obicei nu cred tot ce aud, însă pe toate site-urile clinicilor apare aceeași informație și cumva în contextul meu are foarte multă logică.

Din acest motiv am decis să fac un experiment personal de a renunța pentru o lună, complet, la lactate și pentru că am găsit înformații similare și despre gluten am zis că dacă tot fac asta să îl includ si pe el, sau mai corec exclud. Menționez că la zahăr am renunțat de anul trecut, bine, mai calc strămb când și când, dar nu folosesc deloc înlocuitori chimici, ci miere în cantități moderate.

De joi am ales să gătesc fără aceste două componente în alimentație. Joi mai aveam o reminiscență de amorțeală pe gamba stângă și bineînteles durerea și inflamația de umăr.

Ca să descriu pe scurt ce înseamna inflamația umarului, inseamnă că mușchii trapezi ai părții stângi formează niste contracturi, ca niște gâlme, de dimensiunea unor mingi de ping-pong, poate putin mai mari, care sunt foarte dureroase.

După trei zile de regim pot spune că mă simt fooooooarte flamândă, dar amorțeala a disparut complet, îmi simt piciorul normal, azi am vazut 74 de kg pe cântar, deci am mai eliminat din apa reținută,  iar gâlmele din umăr au scăzut considerabil, la fel și durerea.

Următoarea postare va fi cu meniul din acestor câteva zile și cu ceva rețete de alimente făra lactate sau gluten.

 

 

Aveți grijă de voi,

Danette

 

PS: dacă vreun alt muritor se confruntă cu aceeași problemă să dea un semn.